idicel.MyForum.ro

io · Trimis: 19/02/2006 15:35 Titlul subiectului: despre sat - studii bazate :-D

cateva date.
le completam pe parcurs, pana punem si site-u pe picioare.

"1.1. ISTORICUL LOCALITĂŢII; CARACTERISTICI GEOGRAFICO-ECONOMICE

Istoria locului se pierde departe în volbura timpurilor. Prea puţin se mai ştie despre trecutul localităţii şi al locuitorilor ei.
întâia atestare documentară a localităţii Idicel o găsim într-un document aflat la Episcopia Albei Iulii, în colecţia Varga E., volumul întâi, la pagina 452: ,,possessio Idechpataka cum duabus villis valahibus et una villa ruthenorum in eadem Idechpataka existentibus’’. Aflăm astfel despre existenţa, în acela an, a două sate româneşti pe valea Idicelului, actualele localităţi Idicel şi Idicel Pădure şi a unuia rutean, Deleniul de astăzi, ce până nu de mult a avut denumirea de Potoc (se ştie că stăpânii moşiilor aduseseră colonişti ruteni şi în aceste părţi). Coriolan Suciu, autorul Dicţionarului istoric al localităţilor din Transilvania, unde se notează şi referinţa de mai sus, face trimitere la o serie de alte atestări din perioada următoare: 1461, 1467, 1475, 1477, 1492, 1495, 1502, 1508. În 1733 găsim pentru prima dată numele localităţii ortografiat Idicsel, după cum rosteau românii denumirea localităţii, în conscripţia românilor din Transilvania iniţiată de mitropolitul Inochentie Micu Klein. Atestările continuă în anii 1760, 1805, 1824, 1854, 1867, devenind tot mai multiple în anii următori. În 1854 numele localităţii este menţionat în trei limbi: în română – Idicel, în germană – Eidischbach şi în maghiară – Idecspatak. Localitatea este desemnată în germană şi maghiară, în traducere, prin Valea Idicelului (germ. bach = vale, magh. pátak = vale). Cât despre denumirea în sine de Idicel, profesorul Nicolae Drăgan, în Românii în veacurile IX – XIV, îi desemnează acesteia o sorginte slavonă, termenul însemnând ,,apă mergătoare’’. Valea Idicelului, cursul de apă ce a dat şi denumirea localităţilor aşezate în vecinătatea lui, se naşte din confluenţa a două scurte pâraie: Valea Mare, ce izvorăşte în locul numit Pietricica, aflat sub Vârful Şanţului, la 1283 de metri altitudine în Munţii Gurghiului, şi Valea Cornii, cu izvorul la Plopiş. Afluent al râului Mureş, Valea Idicelului se găseşte pe bucată stângă, nu mult după ieşirea din defileul Topliţa – Deda al râului Mureş. Localitatea aparţine comunei Brîncoveneşti, cel mai apropiat oraş fiind Reghinul, aflat la o distanţă de cincisprezece kilometri. Localităţile cu care se învecinează sunt: Idicel-Pădure la est, Delenii la sud, Ideciu de Sus la sud-vest, Brîncoveneştiul la vest, Lunca Mureşului la nord-vest şi Alunişul la nord. Aşezat pe firul văii, satul are drept cadru general formele de relief proprii zonei submontane, fiind înconjurat de dealuri acoperite de păduri de stejar, fag, carpen şi chiar salcâm. Ca urmare, terenul este unul mai puţin propice cultivării cerealelor, dar un loc excelent pentru cultura pomilor fructiferi. Condiţiile impuse de acest relief au consacrat ca principale ocupaţii ale locuitorilor creşterea animalelor şi cultivarea pământului. Deşi terenul fertil este puţin ca suprafaţă şi se limitează la zona situată în imediata apropiere a firului văii, oamenii satului aveau până în anii ’70 culturi de porumb, grâu, orz şi ovăz şi pe vârfurile dealurilor. Din cauza numărului mare al mistreţilor, prezenţi aici ca într-o adevărată rezervaţie, terenul pentru semănături s-a restrâns treptat până în apropierea vetrei satului şi pe fracțiune de şes dinspre Ideciu şi Brîncoveneşti. Pentru a putea obţine o recoltă, fiecare familie e silită, de zeci de ani, să-şi împrejmuiască ,,locul’’ cu garduri şi să-l ,,păzească’’ săptămâni în şir de porcii mistreţi. Astfel, din momentul semănării până ce răsar mlădiţele, pentru două - trei săptămâni, ,,locul’’ trebuie apărat de mistreţii care altfel ar aduna seminţele de pe rânduri; mai târziu, de când începe formarea ştiuletelui, de când planta ,,leagă’’ şi până la momentul culesului, la fel – idicenii se mută noaptea ,,în hotar’’, folosind un întreg arsenal de mijloace pentru a îndepărta mistreţii şi a-şi apăra viitoarea recoltă: câini, focuri, clopote, cauciucuri arse, felinare, împuşcături cu carbid, cutii de conserve legate pe sârmele gardurilor şi altele. Acesta e preţul mămăligii şi al cerealelor cu care oamenii îşi hrănesc animalele din gospodărie.
Cea mai mare parte a terenului agricol este destinată însă cositului şi păşunatului, în gospodăriile locuitorilor aflându-se dintotdeauna vite, cai şi oi, dar şi porci sau păsări de toate felurile. Elocvent este faptul că statisticile desemnau în 1985 Idicelul ca ocupând locul III pe ţară după numărul de cai raportat la cel al locuitorilor. Oieritul, în special, este una dintre cele mai vechi îndeletniciri de aici, şi astăzi ciobanii mutându-se cu turmele în păşunile din munţii Călimani pe timpul verii, în locuri a căror nume poartă o rezonanţă arhaică: la Drâgla, Cica , Iezer sau Cicuţa; viaţa lor de aici, întreaga ,,rânduială’’, se desfăşoară şi acum după străvechi ritualuri şi calendare. Pe lângă creşterea animalelor, alte ocupaţii ale localnicilor se împart între ,,pădurit’’ – exploatarea forestieră, tâmplărie, confecţionarea uneltelor din lemn (idicenii sunt cunoscuţi în zonă ca producători de greble, furci din lemn, cozi de coasă etc, tot aici existând pe vremuri un renumit centru de lădărit), cojocărit, artizanat – de la ţeserea ştergarelor, ,,lipideielor’’, până la ţoale, covoare sau costume populare de cea mai mare fineţe şi eleganţă.

1.2. POPULAŢIA; ASPECTE SOCIALE ŞI ETNOGRAFICE

Datele ce privesc populaţia, sub formă numeric cel puţin, sunt sărace până în 1785, referirile făcându-se numai la numărul de gospodării sau de familii. Recensământul din 1785 asigură însă informaţii exacte despre starea lucrurilor din acest punct de vedere. În Idicel existau atunci 80 de case în care locuiau 95 de familii, însumând un număr de 509 locuitori, din care 264 de bărbaţi şi 252 două de femei. Aflăm câteva date şi despre categoriile sociale existente la acea vreme: nu erau nobili, funcţionari sau soldaţi, existau în schimb un preot, 59 de ţărani, 56 de urmaşi de ţărani, 26 de jeleri şi 99 de copii, 77 cu vârsta până la 12 ani şi 22 cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. 77 dintre locuitori erau ştiutori de carte.
Recensământul din anul 1882 vorbeşte despre o populaţie aflată în creştere. În acest an Idicelul are 1385 de locuitori aşezaţi în 377 de case, români ortodocşi. Până în 1900 populaţia crescuse la numărul de o 1532 de locuitori, dintre care 1504 români, 26 unguri şi 2 germani, cel mai probabil lucrători în administraţie şi comercianţi. 215 dintre ei ştiu carte iar limba maghiară este cunoscută de 84 de oameni. Recensământul din 1910 prezintă cel mai mare număr de locuitori ai localităţii: 1713 oameni. Datele ulterioare reflectă o scădere a populaţiei, datorată în parte războaielor şi mai apoi industrializării, ,,exodului’’ spre oraşe dar şi o creştere firească a procentului din populaţie reprezentând ştiutorii de carte. Avem astfel 1630 de locuitori în 1930 şi numai 660 în 1966, 589 în 1977, iar la ultimul recensământ oficial, cel din 1992, sunt înregistraţi 497 de locuitori, toţi români.
Stratificarea socială nu a fost una foarte strictă în ultimele secole. Pe lângă familiile preotului şi dascălului mai târziu, până în anii ’50 populaţia se împărţea în câteva familii înstărite, o masă mai largă de ţărani mijlocaşi şi câteva familii sărace. O familie ,,înstărită’’ avea, până în anii ’60, între 4 şi 6 hectare de pământ, câte doi boi, o pereche de cai, 3-4 vaci şi juninci, 20-30 de oi, porci, păsări. Idicelul a rămas un sat necolectivizat, fapt ce a avut atât urmări pozitive cât şi negative. Oamenii au rămas proprietarii pământului, dar au fost obligaţi să continue să-l muncească în condiţii deosebit de grele, cu aceleaşi unelte tradiţionale, fără a profita de pe urmele evoluţiei agriculturii către una mecanizată.
Portul idicenilor este cel specific văii superioare a Mureşului, de la Reghin la Deda-Bistra, asemănător celui întâlnit în alte sate pur româneşti, ca Idicel Pădure, Luieriu, Deleni, Ruşii Munţi, Morăreni, Filea, Deda şi Bistra Mureşului. Dacă în prezent numai bătrânii păstrează portul popular, într-un trecut nu prea îndepărtat tiparul era unul bine definit, menţinând aspectul dacic în excepțional în îmbrăcămintea bărbaţilor: cioareci de lână albă şi cămaşă lungă până aproape de genunchi, din pânză albă ţesută în casă, încinsă la brâu cu o cingătoare lată de piele, iarna adăugându-se cojocul sau sumanul din pănură de lână neagră. Persoanele feminine purtau cămaşă şi poale albe, în faţă un ,,şurţ’’ iar în posterior o cătrinţă ţesută pe un fond bleumarin, cu motive geometrice multicolore sau împodobită ,,în dupci’’, cu motive cu flori discrete, realizate din lână sau mătase şi împodobită cu fir şi mărgeluţe. Pe cămăşi, atât pe cele femeieşti cât şi pe cele bărbăteşti, se coseau ,,şîrele’’ cu bumbac şi mărgele.
Pe cap, bărbaţii poartă iarna căciulă neagră din blană de miel iar vara o pălărie cu boruri nu foarte largi, tot neagră. Până sunt ,,holtei’’, feciorii au pusă circular pe pălărie o ,,bertiţă’’ (panglică) cusută cu mărgele colorate, în motive florale. Femeile poartă năframă, a cărei culoare se închide odată cu înaintarea în vârstă; în zilele de sărbătoare aceasta se înlocuieşte cu o năframă cu cănaci. Ceapţa, brusturii sau puioara, caracteristice portului de sărbătoare, au dispărut în urmă cu cam patruzeci de ani.
Fotografiile cuprinse în lucrarea de faţă, prin datare, oferă o fotografie elocventă asupra evoluţiei portului în ultimul secol. În această ordine de idei, se remarcă faptul că în anii 1935 –1940, şorţul şi cătrinţa sunt înlocuite cu zadii la femeile tinere, sporeşte încărcătura modelelor de pe cămăşi şi a elementelor ornamentale de genul cănacilor pe pieptarele tinerilor, se renunţă la opinci în favoarea ghetelor sau a cizmelor – desigur că aici şi starea materială a individului are un cuvânt de spus. Tot atunci se transformă portul copiilor şi cel al mirilor.
Îmbrăcămintea de sărbătoare se deosebeşte de cea de toate zilele, ,,de lucru’’, cea a vârstnicilor de a tinerilor, a celor mai înstăriţi de a celor mai puţin avuţi. În general se constată o îmbogăţire a ornamentaţiilor, în aparte la costumele de sărbătoare, cele mai valoroase rămânând, desigur, prin simplitatea şi eleganţa lor deosebită, costumele mai vechi."

din Monografia Idicelului - Raluca Bârsan ©
_________________
ei hai hai șî iarã hai
pus-am mâna pe uiagã,
șî pe tine, lume dragã...

lenuidi · jinars di la altii Data inscrierii: 13/Aug/2006 Mesaje: 13

Idicel Padure-1393-prima atestare documentara(textul latin atesta existenta localitatii in anul 1393,in VARGAE,volumul I pag.452.Variante:1467-IDESCHPTHAKA,1733-IYICSEL,1760-IDETH PATAK,1854-Idicelul este mentionat in trei limbi:romana-"IDICEL";maghiara-"IDECSPATAK";germana-"EDISCHBACH",PATAK=vale;BACH=vale.
Cadrul natural:-zona submontana,la poalele Muntilor Gurghiu din Carpatii Orientali,VARFUL SANTULUI,altitudine 1281m.Vatra satului este situata la o altitudine medie de 537m.Clima este specifica zonelor submontane si montane,cu temperaturi medii anuale de 4-6gradeC.Iernile sunt,putin geroase,luna februarie fiind cea mai rece, cu temperaturi medii intre -4 si -10 gradeC,iar verile sunt îndeajuns destul de calduroase,cea mai calda fiind luna august cu 8-12gradeC.Vegetatia: predomina padurea de amestec:stejar.gorun,fag,tei,carpen,mesteacan,frasin,ulm,jugastru,continuata spre inaltimi cu molid si brad.Pajistile sunt naturale, cu numeroase poieni unde se dezvolta o gama variata de fructe de padure:fragi,mure;o varietate diversa de ciuperci comestibile:hribul,galbiorul,iutarul,vinetica si piciorul caprioarei;livezi de pruni,meri,peri,ciresi,visini,nuci.O mare varietate de plante medicinale si melifere:socul,salba moale,sunatoarea,vascul,macesul,paducelul,teiul,salcamul,spanzul,podbalul,papadia,feriga de padure,patlagina,coada soricelului,coada calului,ciubotica cucului,menta,murul,scaietii vineti,urzica moarta,sacarica.Culturi agricole:porumbul,orzul,ovazul,graul,cartoful si unele legume.Reteaua hidrografica:- numeroase izvoare;Valea Idicelului:afluent al Muresului,formate din Valea Cornii si Valea Mare,pe cursul carora sunt asezate majoritatea gospodariilor si a terenurilor arabile.Fauna:este si ea variata,ca in toate padurile montane si submontane ale tarii.Cel mai des intalnite animale salbatice sunt:lupul,cerbul carpatin,mistretul.ursul carpatin,vulpea,veverita,dihorul,iepurele.Dintre pasari amintim:uliul,sorecarul,ciocanitoarea,cucul,corbul,iar in apele Idicelului:mreana si pastravul.Solurile din Idicel sunt specifice reliefului submontan si montan,solurile brune acide montane de padure si solurile brune montane de padure.
LEGENDA SI ADEVAR
"Si pietrele au de spus ceva".Nu intamplator viata a prins radacini inca din cele mai vechi timpuri:pietrele de mai jos au de spus ceva in legatura cu lumea omului primitiv, care a trait cu mii de ani in urma pe meleagurile satului Idicel Padure.Pietrele de rau,bolovanii,ciopliti numai pe o parte,se spune ca i-au întrebuințat oamenii intre anii 600.000-10.000i.e.n.,adica in paleolitic.Ciocanele de mai sus au fost aflate pe Valea Cornii.Unul a fost gasit de Moldovan Dumitru a Civuchii, in albia paraului ce-i trece prin fata casei,altul scos din pamant cu plugul din Blidaru de Rusa Lazar de la Trifon,iar celelalte le avea Covrig Alexandru a Ilutii,colectate tot din fundaturile acelea ale Cosmestilor.Au o vechime de cel putin 3000 de ani.Astfel de urme au fost mai numeroase,erau considerate pietre miraculoase,"pietre trasnite".Cea rotunda era folosita la fus pentru a se invarti mai bine si i se spunea"fusaiola"."Urme din Dacia Romana"-pe varful Zaspadului,la altitudinea de 1200 de m exista o constructie cu caracteristici curioase.Ce rost putea sa aiba constructia aceasta,sub forma de turn in varful unui munte?;cand a fost construit, de cine si in ce scop?Un istoric neamt, Jakabi arata ca astfel de constructii in forma de turn erau asezate pe imensele granite ale imparatiei romane,la anumite departari intre ele.Turnurile erau puncte de observatie si cand era pericol din afara soldatii observatori semnalizau, ziua cu fum, iar noaptea cu foc.Sunt probe suficiente ca pe aceasta culme de munte au existat fortificatii romane pentru a putea bara un atac al dacilor liberi, aflati in afara granitelor romane.Atacul era semnalizat din turn castrului, care intervenea la respingerea lui.In anii din urma, castrul de la Brancovenesti a fost rascolit de arheologi, dand la iveala obiecte de factura romana, printre care si simbolul Romei- lupoaica cu cei doi gemeni.Sistemul de semnalizare si aparare inca nu a fost atat de cercetat de specialisti incat sa poata ajunge la concluzii hotaratoare.Despre Zaspad insa, invaluit de legende, "Santul maiestrit", pe care l-am semnalat fiind la marginea hotarului nostru, se poate vorbi mult.
LOCALITATEA IDICEL PADURE se afla asezata la poalele Muntilor Calimani, intr-o pitoreasca zona submontana.De pe teritoriul satului provin trei monede romane imperiale: un follis de la Constans si doua follis-uri de la Constantinus.Piesele erau in posesia profesorului Traian Feier(Jabenita).
POPULATIA satului s-a compus din elemente venite din zona de campie, in aceasta zona impadurita asezandu-si vetrele in poieni(luminisuri), in apropierea carora se gasea apa si le asigura un adapost mai linistit si mai in siguranta, aceasta nu pentru ca:"romanasului ii place Sus la munte la izvor Neocupat si sa fie-n pace Al naturii domnitor"....dupa cum cu atata tristete spune poetul, ci pentru ca au fost siliti de prigonia stapanirilor straine. Traditia mentioneaza ca intemeietor al satului ar fi fost o familie numita Buzdugan, care s-a asezat intr-o poiana in zona din Idicel Sat numita "Sagaiesti".Alta familie venita tot in aceeasi perioada ar fi fost acea numita Cozma, care s-au asezat pe Valea Cornii in zona Cozmesti de azi-denumire luata de la numele familiei respective.Si ar mai fi o alta familie care s-a asezat pe Valea Mare in zona numita Puiesti, denumire luata tot dupa numele familiei respective.Alte familii stabilite in Idicel Padure au fost:Danci Alexandru, zis "a lui Bobu", dupa cum spune o marturie veche a unui urmas de al lor:"bunicul meu a fost din Borsa, din Maramures. Ca sa scape de armata a fugit impreuna cu mama-sa si s-a adapostit pe dealurile astea pierzandu-i-se urma.Aici s-a casatorit,noi nu ne tragem din acelasi loc cu celelalte familii de Dancesti!"(stabilindu-se pe dealul numit Bonzaresti).Un fecior de la Moci de pe mosia vreunui grof, se refugiaza la "Padure", se casatoreste,stabilindu-se pe un deal opus primului si anume la "Dancesti".S-au scurs de atunci cateva generatii, din aceasta spita sunt multiple familii cu numele de Danciu.Cu timpul, familiile s-au inmultit si s-au asezat tot mai inspre aval, pentru a avea acces mai usor la targ, fapt ce se manifesta si in prezent,incat aproximativ ca primele vetre au ramas parasite.Desi populatia s-a asezat in aceasta zona cu mult inainte, localitatea este recunoscuta si atestata abia dupa a doua jumatate a secolului al 13-lea dupa cum se arata in diverse documente.Populatia stabila dupa recensamantul din 2002 este de 773 de locuitori, din care masculina 355, iar feminina de 418 formand 331 de familii care locuiesc in 232 de case,camere de locuit 531,cumuland o suprafata totala de 10466mp. Nationalitatea populatiei este pur romana, iar ca si orientare religioasa prezente intalnim ortodoxi si adventisti.
Ocupatia locuitorilor la inceput a fost exclusiv cresterea animalelor, vite, oi,apoi avand lemn la dispozitie au inceput sa se ocup si cu confectionarea de unelte agricole si gospodaresti: sanii, care, furci, greble, razboaie de tesut, lazi de zestre si altele pe care le comercializau in zona de campie in schimbul cerealelor sau banilor, fapt mentionat si in " Monografia Judetului Mures" editia 1980, la pagina 238. Pe masura ce s-a taiat padurea in scopul maririi vetrelor gospodaresti a inceput sa se formeze si teren agricol pe care se cultiva porumb si cartofi si in masura extrem de redusa si paioase. Dar si in trecut si in prezent cresterea animalelor ramane ocupatia de baza a locuitorilor satului, ocupatie care asigura veniturile necesare intretinerii gospodariilor. Ciobanitul este una din ocupatiile de baza a locuitorilor din Idicel-Padure, fiind o traditie transmisa din tatain fiu, primavara oile fiind duse pe pasunile de munte "Cica" si "Drigla" din muntii Calimani, pasuni primite de comuna Idicel la reforma agrara din 1922. Alte ocupatii care se intalnesc in Idicel sunt vanatoarea, albinaritul, prelucrarea lemnului, moraritul, fieraria si muncile agricole.
Dadi :hi:

lenuidi · jinars di la altii Data inscrierii: 13/Aug/2006 Mesaje: 13

p.s. Eu nu beu jinars de la altii ca am destul :o)

mi se haie blocu de cat am carat aici. :smart:

Va pup!
Ducule , eu sunt mai veche si nu te cunosc pe tine dar pe tatal tau il cunosc bine. 8-)

lenuidi · jinars di la altii Data inscrierii: 13/Aug/2006 Mesaje: 13

"HRISTOS A INVIAT!" Fie ca Invierea Domnului sa va aduca lumina si pace in suflet. Paste fericit va doresc, tuturor idicenilor oriunde v-ati afla. ;-)

fanetem · Trimis: 15/04/2007 03:46 Titlul subiectului:

Adevarat a inviat!
Satul e cel mai frumos cadou pe care ne e lasta nou din vechime si acuma cu aderarea la europa nu va mai fii asa cum a fost. Bucurati-va de satul nosru asa cum e caci isi traieste ultimi anii.

lenuidi · jinars di la altii Data inscrierii: 13/Aug/2006 Mesaje: 13

Ce faceti oamenilor? Ati murit? Doar nu am auzit clopotile macar stau la etaju 7 si mor de spaima cutremurleor aici in Bucuresti. Cand se invarte sotu in pat noaptea, odata-s in pciore si vreu s-o ieu la galope sa ma ascund de cutremur.No ce zaceti.... si pe Valea Cornii umblam noaptea ca ai nebuni si nu ma temeam nici de dracu .
Va pup oriune v-ati afla idicenilor.Acuma vreu sa le scriu ceva parlamentarilor mnirasar lumea de matele lor mocicosi dracului.

tyaa · jinars de mere Data inscrierii: 04/Ian/2007 Mesaje: 27

Am fost si noi la Idicel, cu mama cu tot. A fost in vizita la Rafila. Era acasa cu Corina care a zis ca vine sa imi vada fata si nu a venit ;-)

. fain pe acolo, era si mai fain daca fata nu era racita si ne-am intors mai rau decat am plecat.
Slaba miscare....

lenuidi · jinars di la altii Data inscrierii: 13/Aug/2006 Mesaje: 13

Bucuria Nasterii Domnului sa va umple sufletele de speranta, pace si iubire; sa va insenineze viata in "NOUL AN" si in cei multi ce-or sa vina ,va vor tuturor idicenilor oriunde v-ati afla.

io · Trimis: 02/01/2008 19:46 Titlul subiectului:

doamne ajuta si un an cat mai bun tuturor!
_________________
ei hai hai șî iarã hai
pus-am mâna pe uiagã,
șî pe tine, lume dragã...

nana lui mera · Trimis: 20/01/2008 05:29 Titlul subiectului: satu

DRAGII MEI INTRATI SI VOI MAI DES PEFORUM...CA TARE AS VREA SA POT VB CU ANCUTA,RALUCA,CRISTI,DELIA,CORINA,CU TOTI ...CE MAI FACETI CUM VA MAIMERGE ?VA PUP PE TOTI DE LA IDICEL SI SA AVETI UN AN BUN
_________________
CINE NU INTELEGE O PRIVIRE ,NU INTELEGE 1000 DE EXPLICATII!!!